luni, 12 octombrie 2009

Suzana Fântânariu şi cartea sa

Suzana Fântânariu şi Cartea frumoasă. Cum şi-a dorit Suzana, o fată din Moldova, cartea ei. Cum a visat-o şi cum a făcut-o.

De câţiva ani Suzana Fântânariu, profesoară la Universitatea de Arte din Timişoara, doreşte să fie prezentă în spectacolul vieţii culturale naţionale printr-o carte care să fie reprezentativă pentru viaţa şi meseria sa, care să-i conţină sensul, sensurile vieţii ei. Care să o reprezinte. Această reprezentare devine în imaginaţia artistei o sursă de emoţii copleşitoare, revelarea unui simbol care este şi al nostalgiilor, al visului obiectului sublim şi înţelept, a cărui deschidere conţine adevărurile lumii, misterioase, dar şi iluminate. E un obiect menit să deschidă calea spre receptare, spre iubirea aproapelui, spre absolutul împlinirii intelectuale, dar şi a celei spre artă.... Suzana Fântânariu, o mare artistă îşi dorea o carte. Un obiect frumos... O carte în sine şi o carte despre sine. O carte preafrumoasă, o carte care să fie definitivă, dar care să şi mărturisească timpul aproximativ din jurul nostru. O carte care, din emoţiile particulare ale celor care o înconjurau, să poată descoperi adevărul propriei identităţi. O carte oglindă, o carte poveste. ,,...Era odată o fată frumoasă, că la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba...” Era o fată cuminte şi studioasă, o fată pe care o interesa universul pe care trebuia să-l vadă bine spre a-l aduce în sinele ei. Spre a-l aduce apoi în ochii oamenilor, pe care îi respecta, dar, mai ales, de a căror dragoste era dependentă. O văd pe Suzana, ca o fiinţă preocupată, în primul şi în primul rând, de acest sentiment al iubirii umane, o iubire deloc erotică, o iubire pură şi creştinească. Aştepta cartea aceasta cu patimă, cu o puritate de copil care vrea să vadă îngerii plutind în jurul pomului de Crăciun şi pe Sfânta Duminică trecând cu câte un dar în batista ei fermecată. A lucrat ani, a avut sute de colaboratori, a discutat cu oameni care o iubeau, o admirau, vedeau în ea artistul care se zbate spre fericirea celor din jur. Şi-a jertfit ani pentru această carte. A corectat zile şi nopţi, a controlat arhive, bibliografii... I-a căutat pe cei care ştia că au preţuit-o şi au scris despre ea. A căutat cuvintele despre sine, ea care se alcătuia pe sine prin imagini, prin umbre, prin linii, printr-un amestec de întuneric-cerneală şi lumină, cartea, foaia , bucuria de a avea şansa deschiderii spre însemnare. O carte despre însemnări şi reînsemnări, despre dramele unui o slab , care descoperă că, în luptă cu viaţa, a ieşit învingător. Balaurii, şerpii, dragonii, făpturi din alb şi negru se aşează cuminţii, mărturisind visarea, înţelepciunea, neastâmpărul creaţiei, dragostea de a înfăptui, dincolo de limite, într-un teritoriu , în care nu te joci, într-un spaţiu abisal şi fantastic, în care totul este viu, posibil, germinator, fabulos şi fantastic prin deschiderile minţii născocitoare. Am complotat şi eu la această carte. Am copiat, tradus, corectat, recorectat, am fost alături de artistă mereu, de frământările ei uriaşă, a m fost martorul tenacităţii şi îndoielilor ei. Am admirat mereu talentul ce izbucneşte, nestăpânit, feroce, neiertător cu sine, iertător pentru ceillalşi, dezvăluind feutrajul îndoielii şi speranţei, jocul ideilor a căror curgere covârşitoare vorbea despre misterele facerii, despre esenţele vieţii, despre acel punct din care se înfăptuieşte universul, răsturnat, creat, admirat, năucitor de adânc, plin de taine pe care doar scrisul şi arta le pot scoate la iveală. Suzana conţine în fiinţa ei ştiinţa înfăptuirii miracolelor. Ea vindecă... Ea iubeşte... Ea este principiul construirii vieţii... Ea ştie cum să facă artificialitatea să învie. Ea ştie scrierea sacră şi gesturile prin care ritualic omul devine om şi pomul pom. În această operă ea alătură umilele scrieri ale jurnaliştilor, criticilor de artă, istoricilor de artă, iubitorilor de artă, gazetarilor de la rubricile culturale, visătorilor fără statut profesional, propriile imagini. Construcţiile ideale pe care ea le-a scrijelit în lemn şi apoi le-a aşezat pe hârtie. Colorate cu tuş ele au înfăptuit mirajul scrierii. O scriere fabuloasă. O deschidere spre mitul cărţii sacre în care cuvântul revelator e însoţit de paradisul vederii. Scrisă cu dragoste, cartea creionează încetul cu încetul bucuria de a exista. Tandreţea cu care este acceptat omagiul scris, gândul cuminte şi plin de înţelegere pentru acea fată care a reuşit să iasă din poveste şi să înţeleagă fantasmele vieţii. După teza de doctorat, o carte la fel de frumoasă, această carte de spre sine completează privire în cele două lumi. Lumea din care priveşti, lumea gândului şi a iubiri spre altul, şi lumea artificioasă a văzutului, a oglindirii, a părelnicelor bucurii, suferinţe, a răspunsului mesajului propriu. Cartea este o privire prin operă şi o oglindire prin cuvânt. Ce pot spune că această carte exprimă tandreţe. E un obiect frumos, demn de a fi iubit. Această carte e şi un semn al recunoaşterii sinelui, a împăcării cu sine, un semn al iubirii celuilalt, dar, omeneşte, o carte dăruită spre neuitare, o carte despre ce poate face un om într-o viaţă. O mărturisire. Asta o spun eu care am găsit în Suzana modelul de artist aproape sufletului meu. Deşi, sunt foarte îndrăgostit de arta tuturor artiştilor din jurul meu. S-a întâmplat că felul Suzanei de a concepe lumea m-a fascinat. Cu bucurie şi cu durere. Ca în cartea sfântă... Citiţi această carte. Priviţi-o aşa cum e. Izvorâtă din peticele de ziar sortite uitării. Ivită din lumea obosită şi obositoare a adevărurilor zilnice, din care se naşte ipostaza definitivă a unui mare artist. Timişoara îşi are marii artişti. Toţi au editat un album. Nuţiu, Vreme etc... Suzana a lipit scrieri peste sufletul ei care şi-a găsit mereu furtunos adevăratul nume. Carte tandră, carte iubită, care manifest şi carte reamintire, carte despre sine şi despre bucurie. Suzana a respins mereu monstruosul şi a revelat gravitatea faptului bine rânduit. E o carte făcută bine. Cu meserie. O mână întinsă către neuitare şi spre cunoaştere. Un semn de iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu