joi, 29 octombrie 2009

Adrian Valentin Samson

Despre prietenie şi boală

În timp am adunat un tezaur, poate , cel mai preţios din multiplele iluzorii ale mele tezaure, colecţii, pasiuni. Am înţeles prietenia pentru unii oameni ca o mare bucurie. Întâlnirea cu ei mi-a redat dimensiunea umană după care eu tânjeam. Am găsit în ei experienţa vie a cărţile pe care le citeam la început cu înfrigurare, apoi cu furie şi acum cu sentimentul deznădejdii. Erau şi ei aceeaşi specie lipită de viaţă, ba chiar înăuntrul ei. Nişte oameni care se amestecau în viaţa asta foarte poetică, construind mirajele , mai mult sau mai artificioase ale artei. Adrian Samson. La Hunedoara. Mi s-a părut acolo un maestru, printre mulţii artişti adevăraţi. Mi s-a părut un om adevărat, sensibil, cult, extrem de fin. M-a invitat să vorbesc despre opera lui la galeria ,,Helios. Lucrări cu o tăietură acidă, extrem de contemporană, deloc pacifistă cu această lume plină de ambiguităţi. Lucrări ce presupun o gândire pe măsură, capabilă să construiască forme ce se zbat de la dulcegărie spre esenţe. O viziune ce mimează desenul copilăriei este deturnată spre o construcţie ideală ce se foloseşte de emblemă spre a clama disperarea. Sunt nişte icoane moderne, prototipul ale unor divinităţi inexistente, fiecare cu forţa ei bine văzută, bine făcută, deplină. Nişte evidenţe ce ies din context. Fiecare lucrare e un exerciţiu de îndepărtare de o afectuoasă mărturisire, de regăsire n faţa unei oglinzi fără de mile. Chiar şi lucrările au aparenţa facilului. Văzute cu atenţie în spaţiul intim, scoase din viaţa lor oficioasă din Galerie, vezi că sunt o construcţie extrem de laborioasă şi diversă. Nu par simple exteriorizări acide , ieşite dinspre ludic. Nu. sunt făcute cu grijă, din materiale diverse, pastă de hârtie, materiale textile, decupaje etc... Sunt nişte înfiinţări ale unei lumi aparent imediate, in fond extrem de rafinate,. Au ieşit din spaţiul comun spre a deveni evocări, experienţe estetice.. O lume ce evoluează de la uzual spre ieşire din norma. Excentricitatea rupe comodităţile spaţiului cald al familiarului, şi transferă starea de zi cu zi spre experienţa unică. O lumină tandră, un spaţiu al intimizării leagă aceste definiri ale unei umanităţi ce poate fi şi un altar şi un jurnal. Aparent caricaturi, sunt exerciţii de identificare ale adevărurilor vieţii. Un artist ce trăieşte într-un spaţiu încărcat de cultură ancestrală, cu conştiinţa adevărului contemporan. Alt prieten, pictorul Constantin Răducan. Şi el un autor extrem de rafinat, cu un exerciţiu al iluminării interioare. Un artist ce sparge bariere. O picturalitate barocă, o culoare ce aminteşte de fascinaţia necesară admiraţiei. O lume ce este frumoasă cu premeditare, şi, dincolo de aşa ceva, cu taine. Un descoperitor al tainelor vieţii, dar nu prin forţa lor telurică, greu de înţeles, ci prin construcţia devină, ipostaze ale adevărului primordiale, purtând pecetea primei rostiri. E o pictură religioasă, cu o laicitate ce vine dinspre pioşenia ieşită din cărţile ce nu-l glorifică pe Dumnezeu ca om, ci ca Demiurg. De aici această forţă năprasnică ale acestor de neuitat privelişti. Aceeaşi frenezie, mai evident emoţională o duce şi fiica artistului, ce nu evoluează în registrul apolinicului, chiar ironic, ci al mărturisirii dionisiace. Afişează cu oarecare credinţă mai accentuată, cu oarecare pioşenie, ce dă naştere unei apoteozări extreme a obiectului. E un strigăt ca un semnal, şi eu doamne, trăiesc în această lume, care e ... aşa cum e, cu ochii mei văzându-se. Construindu-se, prefăcându-se în lumina sufletului. Am mulţi prieteni. Nu vreau să-i jignesc prin nebăgarea de seamă. Sunt prieteni mei, fiindcă eu sunt alături de ei. Şi, mărturisesc, în exerciţiile mele de apropiere, admiraţia este profesiunea mea. Sunt şi alte expoziţii ce mă farmecă, soţii Costin şi Minodora Brăteanu, efuziunile Doroteei Hârjoi, prezenţa tot mai puternică a lui Taşi, dar şi a lui Zgondoiu, entuziasmele sincere faţă de Kelemen, Tar Bela , Ladislau ... să nu mai vorbim despre fascinantele expoziţii ale lui Bata Marianov şi .....

luni, 12 octombrie 2009

Suzana Fântânariu şi cartea sa

Suzana Fântânariu şi Cartea frumoasă. Cum şi-a dorit Suzana, o fată din Moldova, cartea ei. Cum a visat-o şi cum a făcut-o.

De câţiva ani Suzana Fântânariu, profesoară la Universitatea de Arte din Timişoara, doreşte să fie prezentă în spectacolul vieţii culturale naţionale printr-o carte care să fie reprezentativă pentru viaţa şi meseria sa, care să-i conţină sensul, sensurile vieţii ei. Care să o reprezinte. Această reprezentare devine în imaginaţia artistei o sursă de emoţii copleşitoare, revelarea unui simbol care este şi al nostalgiilor, al visului obiectului sublim şi înţelept, a cărui deschidere conţine adevărurile lumii, misterioase, dar şi iluminate. E un obiect menit să deschidă calea spre receptare, spre iubirea aproapelui, spre absolutul împlinirii intelectuale, dar şi a celei spre artă.... Suzana Fântânariu, o mare artistă îşi dorea o carte. Un obiect frumos... O carte în sine şi o carte despre sine. O carte preafrumoasă, o carte care să fie definitivă, dar care să şi mărturisească timpul aproximativ din jurul nostru. O carte care, din emoţiile particulare ale celor care o înconjurau, să poată descoperi adevărul propriei identităţi. O carte oglindă, o carte poveste. ,,...Era odată o fată frumoasă, că la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba...” Era o fată cuminte şi studioasă, o fată pe care o interesa universul pe care trebuia să-l vadă bine spre a-l aduce în sinele ei. Spre a-l aduce apoi în ochii oamenilor, pe care îi respecta, dar, mai ales, de a căror dragoste era dependentă. O văd pe Suzana, ca o fiinţă preocupată, în primul şi în primul rând, de acest sentiment al iubirii umane, o iubire deloc erotică, o iubire pură şi creştinească. Aştepta cartea aceasta cu patimă, cu o puritate de copil care vrea să vadă îngerii plutind în jurul pomului de Crăciun şi pe Sfânta Duminică trecând cu câte un dar în batista ei fermecată. A lucrat ani, a avut sute de colaboratori, a discutat cu oameni care o iubeau, o admirau, vedeau în ea artistul care se zbate spre fericirea celor din jur. Şi-a jertfit ani pentru această carte. A corectat zile şi nopţi, a controlat arhive, bibliografii... I-a căutat pe cei care ştia că au preţuit-o şi au scris despre ea. A căutat cuvintele despre sine, ea care se alcătuia pe sine prin imagini, prin umbre, prin linii, printr-un amestec de întuneric-cerneală şi lumină, cartea, foaia , bucuria de a avea şansa deschiderii spre însemnare. O carte despre însemnări şi reînsemnări, despre dramele unui o slab , care descoperă că, în luptă cu viaţa, a ieşit învingător. Balaurii, şerpii, dragonii, făpturi din alb şi negru se aşează cuminţii, mărturisind visarea, înţelepciunea, neastâmpărul creaţiei, dragostea de a înfăptui, dincolo de limite, într-un teritoriu , în care nu te joci, într-un spaţiu abisal şi fantastic, în care totul este viu, posibil, germinator, fabulos şi fantastic prin deschiderile minţii născocitoare. Am complotat şi eu la această carte. Am copiat, tradus, corectat, recorectat, am fost alături de artistă mereu, de frământările ei uriaşă, a m fost martorul tenacităţii şi îndoielilor ei. Am admirat mereu talentul ce izbucneşte, nestăpânit, feroce, neiertător cu sine, iertător pentru ceillalşi, dezvăluind feutrajul îndoielii şi speranţei, jocul ideilor a căror curgere covârşitoare vorbea despre misterele facerii, despre esenţele vieţii, despre acel punct din care se înfăptuieşte universul, răsturnat, creat, admirat, năucitor de adânc, plin de taine pe care doar scrisul şi arta le pot scoate la iveală. Suzana conţine în fiinţa ei ştiinţa înfăptuirii miracolelor. Ea vindecă... Ea iubeşte... Ea este principiul construirii vieţii... Ea ştie cum să facă artificialitatea să învie. Ea ştie scrierea sacră şi gesturile prin care ritualic omul devine om şi pomul pom. În această operă ea alătură umilele scrieri ale jurnaliştilor, criticilor de artă, istoricilor de artă, iubitorilor de artă, gazetarilor de la rubricile culturale, visătorilor fără statut profesional, propriile imagini. Construcţiile ideale pe care ea le-a scrijelit în lemn şi apoi le-a aşezat pe hârtie. Colorate cu tuş ele au înfăptuit mirajul scrierii. O scriere fabuloasă. O deschidere spre mitul cărţii sacre în care cuvântul revelator e însoţit de paradisul vederii. Scrisă cu dragoste, cartea creionează încetul cu încetul bucuria de a exista. Tandreţea cu care este acceptat omagiul scris, gândul cuminte şi plin de înţelegere pentru acea fată care a reuşit să iasă din poveste şi să înţeleagă fantasmele vieţii. După teza de doctorat, o carte la fel de frumoasă, această carte de spre sine completează privire în cele două lumi. Lumea din care priveşti, lumea gândului şi a iubiri spre altul, şi lumea artificioasă a văzutului, a oglindirii, a părelnicelor bucurii, suferinţe, a răspunsului mesajului propriu. Cartea este o privire prin operă şi o oglindire prin cuvânt. Ce pot spune că această carte exprimă tandreţe. E un obiect frumos, demn de a fi iubit. Această carte e şi un semn al recunoaşterii sinelui, a împăcării cu sine, un semn al iubirii celuilalt, dar, omeneşte, o carte dăruită spre neuitare, o carte despre ce poate face un om într-o viaţă. O mărturisire. Asta o spun eu care am găsit în Suzana modelul de artist aproape sufletului meu. Deşi, sunt foarte îndrăgostit de arta tuturor artiştilor din jurul meu. S-a întâmplat că felul Suzanei de a concepe lumea m-a fascinat. Cu bucurie şi cu durere. Ca în cartea sfântă... Citiţi această carte. Priviţi-o aşa cum e. Izvorâtă din peticele de ziar sortite uitării. Ivită din lumea obosită şi obositoare a adevărurilor zilnice, din care se naşte ipostaza definitivă a unui mare artist. Timişoara îşi are marii artişti. Toţi au editat un album. Nuţiu, Vreme etc... Suzana a lipit scrieri peste sufletul ei care şi-a găsit mereu furtunos adevăratul nume. Carte tandră, carte iubită, care manifest şi carte reamintire, carte despre sine şi despre bucurie. Suzana a respins mereu monstruosul şi a revelat gravitatea faptului bine rânduit. E o carte făcută bine. Cu meserie. O mână întinsă către neuitare şi spre cunoaştere. Un semn de iubire.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Actorul Marius Tudor într-un spectacol de excepţie

Un spectacol de excepţie. Spectacolul perfect.


Ţin minte primul spectacol de teatru pe care l-am văzut pe scena teatrului din reşiţa prin 1957. Poate mai târziu cu un an sau cu doi. Era Povestea lui Harap Alb. Feerie. Fascinaţie. Bucurie a ochiului şi sufletului. Am devenit un împătimit de teatru, iar visul meu era să devin critic de teatru pentru că această artă a reuşit să-mi intre în sânge. În clasa a III-a am rugat-o pe mătuşa mea să-mi cumpere cartea Mariei Filotti ,, Am ales teatrul” un titlu care se potrivea stării mele de spirit profund romantice. Au venit anii de glorie ai comunismului care voia să se ocupe de viaţa culturală a satului, astfel că în Berzovia, localitate la întretăiere de drumuri şi aproape de oraş, am putut vedea toate spectacolele teatrelor din Reşiţa, din Timişoara, cu turnee ale trupelor de teatru din Arad, ale teatrelor muncitoreşti din Bocşa, Lugoj, Oraviţa, ba chiar şi cel al liceului din Gătaia. Noi aveam şi o trupă de teatru care dădea spectacole în localitate, cu actori care recitau cu foc tiradele din piesele aflate atunci în vogă. Am iubit teatrul de la prima întâlnire, pasiune care se exercita şi prin ascultarea pieselor transmise la radio, iar puţin mai târziu la televizor. Am asistat la o expresie teribilă a acestei pătimaşe izbucniri de fascinaţie teatrală cu ocazia turneului Teatrului ,, George Augustin Petculescu” din Reşiţa, cu piesa ,, Cui îi este frică de lup?”. De la începutul spectacolului, copiii participau intens, strigau, comentau, cântau, tropăiau şi aplaudau frenetic. Se urcau pe scenă, îşi spuneau părerea despre cele văzute, se jucau şi ei serios în limitele propuse de amfitrionul, lup... N-am văzut ochi mai fericiţi, figuri mai transportate, bucurie mai intensă. Spectacolul a beneficiat de regia inspirată a lui Constantin Bery, de muzica lui Dan Mirea şi de un decor fermecător al lui N. D. Vlădulescu. Era normal ca pe afiş să fie notaţi şi actorii, pe umerii cărora spectacolul de venea viu şi, o spun încă odată, fascinant. Lupul cel rău, a fost interpretat cu o fantezie debordantă, în registre cu totul şi cu totul inedite, parodie, dans, cântec, accente de umor popular, de către actorul Marius Tudor, care a dat o probă de profesionalism şi de înţelegere superioară a misiei de actor. O oră de efort fizic incredibil, de totală dăruire, fără nici un fel de abandonare a datelor meseriei. Nu a contat că spectatorii erau copii. Nu a contat că sala de cămin cultural nu era dotată cu ce trebuie. Nu a contat că era într-un sat, sau că era în turneu. Se simţea responsabil şi unic, dând tot ce putea, fiindcă era un spectacol, la fel ca la Reşiţa, Paris, sau oriunde. Era un paradis pentru copii şi el era un emisar al magiei artei. Copiii, profesorii, aerul şi atmosfera din jur o au simţit din plin. Era o sărbătoare. Actorul Marius Tudor fascina publicul cu un desen riguros al mişcării de scenă, cu o plastică a gestului de invidiat, cu o perfecţiune acrobatică şi totodată coregrafică a fiecărei secvenţe a compunerii rolului. Cu o spunere ce reuşea să fascineze. Un actor perfect, ce ştie toate datele meseriei pe care le foloseşte cu dezinvoltură, şi în acest caz cu bucuria de a comunica, cu bucuria de împărtăşi, de a face vizibile misterele acţiunii de artist în teatru. Fermecătoare, cu umor bine gustat de copii a fost şi apariţia Inei Prisăcariu, dar şi a vânătorului interpretat cu vervă de Sorin Fruntelată. Cei trei purceluşi, iezi au fost interpretaţi cu plăcere, dinamism, reuşind portrete încântătoare de către Nicu Pârvulescu, Mariana Grangure, Adina Panait. Ar trebuie să discutăm despre această mixare a trei poveşti , Cei trei purceluşi, Capra cu trei iezi şi Scufiţa roşie, auăleu, nu-i ştiu numele, oricum o apariţie plăcută. Afişul, imaginaţi-vă, nu are numele actorilor.... Constantin Bery a reuşit să provoace un spectacol antrenat, parodic, cu inserţii feerice, dar şi de ,,comedia del arte”, improvizând şi în registrul educativ, dar fără a fi plictisitor şi tezist. În acest spectacol, toată lumea râde, cântă şi dansează. Lupul le încasează întotdeauna de la fiinţele gingaşe, mici şi năuce, pe care le crede proaste şi vrea să le mănânce. Spectacolul este şi pentru maturi, fiindcă propune o meditaţie morală, dar şi pentru că este o propunere vizuală de excepţie, iar muzica îşi aduce contribuţia la crearea ideii de spectacol-eveniment ,,dăruit din inimă copiilor”.

duminică, 4 octombrie 2009

aventuri curatoriale CRISTIAN DANILIUC , ANA LIENERT MAGUSIN

Curator...greu cu prietenii, neprietenii, criticii de critici şi oficialii din cultură.

Am anunţat cu câţiva ani în urmă, intenţia mea de valorificare a colecţiei personale prin organizarea de expoziţii consacrate aşa numitelor ,,arte marginale”, arte contestate, care în perspectiva artei contemporane merită să fie puse în discuţie. Proiectul a fost pus în practică printr-o expoziţie a lui Cristian Daniliuc la Galeria Inspectoratului pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu a Judeţului Caraş-Severin. Expoziţia cuprindea lucrări dăruite în timp de fostul meu elev, majoritatea din perioada studiilor la Liceul de Arte ,, Sabin Păutza”, secţia design, şi apoi cea din perioada dintre absolvirea liceului şi anul I de facultate. Această vacanţă, foarte importantă pentru tânărul artist, a fost aşteptarea unui orizont deschis aventurii culturale, avangardei, dar şi a unui spor de profesionalism. Lucrări îndrăzneţe din punctul de vedere al tehnicii şi perspectivei conceptuale. Au fost receptate cu entuziasm de publicul de la vernisaj, personalităţi importante ale vieţii culturale dezbătând locul unei asemenea expoziţii atât în viaţa oraşului, cât mai ales în devenirea personală a viitorului artist, student, atunci în anul al doilea al facultăţii de arte din Timişoara, clasa Viorel Cosor, după ce , cu un an înainte fusese elevul lui Viorel Toma. Expoziţia prezenta încercările , schiţele, proiectele, notaţiile unui tânăr ambiţios, în drumul său către şcoala ce trebuia să certifice profesionalismul. Lucrări salvate de la singurătate, lucrări găsite, lucrări provocate de nostalgia revelării sinelui artistic, şi mai ales de punere în evidenţă a obsesiilor tinereţii. Reveria, presentimentul stranietăţii, imaginea cărţii, scriitura ca obiect pictural. Spaţiul generos oferit de galerie nu a reprezentat totuşi întreaga poveste a acestei aşteptări, rămânând pentru altădată încercările de sculptură, arta obiect, arta digitală, arta video, instalaţia. Nu am îndrăznit să intrăm în zona contestatară, a derizoriului şi protestului împotriva falsei credinţe, tehnicile ,,manga”, exploatarea gratuităţii, arta cu ajutorul computerului, colajele, intervenţiile. Din perspectiva enunţată mai sus, ideea , care trebuia să se desprindă are cea a salvării de către curator, a unor lucrări cărora , chiar artistul nu le acorda credibilitate estetică, dar cărora , prin activitatea expunerii, a selectării de un aţa numit curator, le este revendicată valoarea estetică. Un fel de expoziţie nostalgică spre desăvârşire. Unii din vorbitorii de la masa rotundă au subliniat caracterul promiţător al efervescentei preocupări artistice, alţii au fost încântaţi de şarmul intrinsec al lucrărilor tânărului artist care promite a fi un artist într-o lume în care arta pare că nu-şi găseşte locul. Arta este valorizare, porneşte din stradă, din lumea reală, din confruntarea visului cu universul artificios, perfecţionist, elevat, al operei picturale profesioniste. Subsemnatul a filmat toate discuţiile cu excepţia discursului propriu care a fost sursa dezbaterii asupra statutului tânărului artist, supus influenţelor maestrului, aici Marian Truţulescu, de la Liceul de Arte, şi nu Călin Chincea aşa cum s-a susţinut. Călin Chincea i-a stimulat creaţia literară, Cristian Daniliuc fiind şi literat, poet, prozator, critic , dramaturg. La vernisaj nu a fost prezentă presa. De altfel nu a venit nici un alt invitat în afara celor pe care i-am chemat eu telefonic. Faptul m-a pus pe gânduri aşa cum...

La vernisajul expoziţiei Anei Lienert Magusin , fostă colegă de clasă, asistentă medicală în germania, cu câteva lucrări pe care le-a putut aduce în maşină, a venit toată presa din Caraş, televiziune, radio, aproape toţi realizatorii de tolk - shouri de la radio Reşiţa, de la emisiunea în limba Germană şi de la publicaţii. Ecouri entuziaste, felicitări. Anuşka a împărţit lucrări pe care în Germania nu le vindea sub 5 euro, acelaşi preţ fiind şi în România la lucrări de aceeaşi mărime, carte poştală. Eu am sosit la vernisaj cu autostopul, fiindcă artista a venit înaintea vernisajului cu câteva minute. Experienţa pe care am propus-o era ideea de artă reprezentată cu mijloace imperfecte, dar în care nu perfecţiunea formei contează ci pulsiunile emoţionale, capacitatea inconştientă de a reprezenta o lume. Primele lucrări pe care mi le-a arătat erau organizate pe orizontală. Cer şi pământ. Un cer care se alcătuia ca un lung şir de asocieri serafice, un fel de brazde ce multiplicau o apostază a unei lumi pacifice. O asociere cu pământul plin de sevă, cu materialitate placentară, dătătoare de viaţă, semn a viului. Recenta expoziţie transferă opoziţia celest terestru în cea dintre apă şi foc, lucrurile îşi pierd dimensiunea şi se scurg, sunt diluate, devin o alunecare spre lumină, dinspre o lume a căldurii, a emoţiei. Peisajele nu sunt realiste, ele sunt expresia unor frământări copleşitoare, sunt construcţii onirice, simboluri ale unor tentaţii obscure. Ce era de remarcat-originalitatea viziunii şi o anume prospeţime, o strălucire ce nu vine doar din culoare, ci şi din dorinţa de vizualizare, din ieşirea din sine a artistei. Ieşire din sine sau coborâre, iată o sugestie a unui antagonism funciar între emoţia covârşitoare şi nostalgia seninului, amândouă cu aspecte superlative distrugătoare de viaţă, căldura-foc, seninătatea glacială. Aşa că noi am găsit un titlu simbolic pentru demers, ,,Între pământ şi cer”, titlu care exprimă şi emblemele realului regăsite în lucrările cu, peisaje în care figura umană e absentă, figurarea acestor elemente complementare fiind apropiată de starea existenţială. Presa a comentat cu entuziasm, poate nu sedusă de frumuseţea indiscutabilă a lucrărilor, ci de abilitatea de a pune în scenă a imaginii unui artist care posedă şi darul vindecării; Anuşka a reînceput să picteze după ce a reuşit să-şi vindece colega de bancă, bolnavă de cancer. Sunt două fapte care m-ai intrigat. Unu. Un personaj cu funcţie în cultură, stătea în centrul sălii şi îmi tot reproşa că ,,de obicei vorbesc prost”, dar că atunci ,,am vorbit mai bine”. Sala e mică şi cei 12 spectatori au auzit aceste exprimări. Strâmba din nas, mă arăta cu degetul, dădea referinţe negative despre comportamentul meu ciudat. Articolul apărut într-o publicaţie de atitudine avea un titlu ce anunţa o catastrofă, vorbind despre ,,nocivitatea actului respectiv” şi despre amatorismul ce produce catastrofe. Cele câteva rânduri aveau asociată o fotografie uriaşă, cu un titlu pe măsură. Eu eram prezentat într-o stare de emoţie, iar expozanta privindu-mă amuzată. Să recapitulăm. Un doctor în litere îşi permite să facă un comentariu la un act de comunicare artistică mai special. Opera unui om care a venit din germania să prezinte în spaţiul natal experienţa artei care a survenit unei alte experienţe umane cea a unui tratament reuşit al unei boli incurabile prin intermediul medicinei alternative. A vindecat pe fosta colegă de clasă inducându-i o stare de bine, pozitivă. Este evident că acest domn avea o atitudine foarte fermă, decisă înverşunată, vorbind despre lipsa de şanse ale unui artist amator care descoperă arta prea târziu. Nimic din ceea ce am prezentat nu l-a impresionat, tendinţa persoanei era de a mă contrazice şi de a mă ridiculiza pentru lipsa unei culturi de specialitate. Mi-a reproşat chiar folosirea cuvântului oniric, alegerea titlului expoziţiei pe care l-a numit bombastic, deşi era alcătuit din cuvinte din fondul lexical principal, cuvinte care aveau legătură şi cu imaginile reprezentate, dar şi cu mesajul lucrărilor. Toţi cei care au fost prezenţi au felicitat-o pe artistă şi au exprimat bucuria întâlnirii cu un artist ce reuşeşte lucrări ce provoacă plăcere. Întrebarea mea este, conform cărei competenţe îşi arogă statutul de critic de critice, acela de a dărâma în două cuvinte şi fără a demonstra o atitudine negatoare la modul excesiv. Unde a studiat acest domn care procedează la ironizarea peste limite a atitudinilor mele, dar care exprimă o atitudine extrem de binevoitoare faţă de domnii Gheorghe Jurma, Iacob Roman. Şi dumnealor conduc un cenaclu literar la care activează artişti amatori. De altfel Matei Mircioane este chiar un artist matur, fără studii de specialitate, ale cărui lucrări eu le-am apreciat foarte mult la timpul potrivit. De unde această dorinţă de a ofensa, de a lovi un om care a venit cu inima deschisă spre diverse experienţe estetice.

luni, 31 august 2009

Premii obţinute de elevii care fac parte din cercul Mircea Sîntimbreanu, cerc de teatru şi creaţie în cultură al copiilor din Berzovia







ANUL ŞCOLAR 2008-2009

1) 12 septembrie 2008, Timişoara. Eleva Vasilica Cimpoeşu obţine marele premiu pentru debut la Festivalul Internaţional de creaţie literară religioasă ,, Lumină lină” ed. a V-a, Timişoara, 2008
2) 12 septembrie 2008, Timişoara, eleva Lavinia Berzescu, obţine premiul pentru debut la Festivalul Internaţional de creaţie literară religioasă ,, Lumină lină” ed. a V-a, Timişoara, 2008
3) 25 octombrie 2008, Bocşa, Casa de cultură, Premiul I pentru creaţie, poezie în grai, la Festivalul concurs ,,Tata Oancea”, Alexandru Berzescu
4) 25 octombrie 2008, Bocşa, Casa de cultură, Premiul II pentru recitare poezie în grai bănăţean, Daciana Cărăbaş,
5) 25 octombrie 2008, Bocşa, Casa de cultură, Premiul II pentru recitarea poezie în grai bănăţean, Roxana Glăvan
6) 25 octombrie 2008, Bocşa, Casa de cultură, Premiul II pentru recitare poezie în grai, Popescu Alexandru
7) 25 ianuarie 2009, Caen, Petcu Emanuela obţine premiu la concursul Bibliotecii Municipale din Caen în cadrul proiectului ,, Désirs du désert”, premiul constând în selecţionarea textelor pentru publicare, afişarea lor în cadrul bibliotecii, lectura publică la vernisajul expoziţiei din 24 ianuarie 2009, publicarea în placheta ,,Le désert à la carte”
8) 25 ianuarie 2009, Caen, Grecu Alina obţine Premiu la concursul Bibliotecii Municipale din Caen în cadrul proiectului ,, Désirs du désert”, premiul constând în selecţionarea textelor pentru publicare, afişarea lor în cadrul bibliotecii, lectura publică la vernisajul expoziţiei din 24 ianuarie 2009, publicarea în placheta ,,Le désert à la carte”
9) 25 ianuarie 2009, Caen, Stepan Olivia obţine Premiu la concursul Bibliotecii Municipale din Caen în cadrul proiectului ,, Désirs du désert”, premiul constând în selecţionarea textelor pentru publicare, afişarea lor în cadrul bibliotecii, lectura publică la vernisajul expoziţiei din 24 ianuarie 2009, publicarea în placheta ,,Le désert à la carte”
10) 25 ianuarie 2009, Caen, Drăgan Iasmina obţine Premiu la concursul Bibliotecii Municipale din Caen în cadrul proiectului ,, Désirs du désert”, premiul constând în selecţionarea textelor pentru publicare, afişarea lor în cadrul bibliotecii, lectura publică la vernisajul expoziţiei din 24 ianuarie 2009, publicarea în placheta ,,Le désert à la carte”
11) 20 martie 2009, Reşiţa, Biblioteca Judeţeană, Petcu Emanuela obţine Menţiune la concursul ,,10 cuvinte ale francofoniei” organizat de Biblioteca Judeţeană ,, Paul Iorgovici” din Reşiţa
12) 20 martie 2009, Fizeş, Echipa elevilor din Berzovia, Petcu Emanuela, Stepan Olivia, Grecu Alina, Şest Sara au obţinut premiul I la concursul de francofonie organizat în cadrul proiectului ,,De prin sate adunate”.
13) 28 martie 2009, Caransebeş, Glăvan Roxana obţine Menţiune la Concursul naţional de literatură din cadrul Simpozionului naţional ,,Sorin Titel pe raftul marilor clasici” organizat de liceul ,,Traian Doda” din Caransebeş
14) 28 martie 2009, Caransebeş, Ionel Rusalin Tânjeleu obţine menţiune la Concursul naţional de literatură din cadrul Simpozionului naţional ,,Sorin Titel pe raftul marilor clasici” organizat de liceul ,, Traian Doda” din Caransebeş
15) 28 martie 2009, Caransebeş, Şest Sara obţine Menţiune la concursul naţional de literatură din cadrul Simpozionului naţional ,,Sorin Titel pe raftul marilor clasici” organizat de liceul ,, Traian Doda” din Caransebeş
16) 9 mai 2009, Bucureşti, Profesorul Călin Chincea a obţinut ,,Diploma de merit pentru activitate în cadrul cenaclului ,, Săgetătorul” şi pentru activitatea literară personală
17) 9 mai 2009, Bucureşti, Ionel Rusalin Tânjeleu a obţinut premiul naţional pentru literatură ,,Prima verba” acordat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei, pentru volumul ,,Lacrima de mărgăritar” apărut la editura Pro Transilvania, în 2008
18) 9 mai 2009, Bucureşti, Ionel Rusalin Tânjeleu a obţinut premiul de Excelenţă al Ministerului pentru activitatea în cadrul Cenaclului ,, Săgetătorul”
19) 9 mai 2009, Bucureşti, Raul Bribete a obţinut premiul ,, Junior” acordat de Uniunea Scriitorilor şi Ministerului Educaţiei pentru volumul ,,Tornada de hârtie” la editura Marineasa, Timişoara, 2008
20) 22 mai 2009, Caen, Alina Grecu a obţinut premiul al III-lea la concursul ,,Entre hier et demain”, informaţie obţinută prin internet de la Odile Saint Aubert
21) 1 iunie 2009, Băile - Herculane, Miron Liviu a obţinut premiul al II-lea la concursul ,,Festivalul Legendelor locale – liant între trecut, prezent şi viitor, Concurs naţional pentru învăţământul preuniversitar”, ediţia a III-a, Secţiunea ,, Legende” organizat de liceul ,,Hercules”, Băile -Herculane, Inspectoratul Şcolar Caraş - Severin, Casa Corpului Didactic, Caraş-Severin, Agenţia pentru protecţia mediului Caraş-Severin, Agenţia Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei - Băile Herculane
22) Stepan Olivia a obţinut premiul al II-lea la concursul ,,Festivalul Legendelor locale – liant între trecut, prezent şi viitor, Concurs naţional pentru învăţământul preuniversitar”, ediţia a III-a, secţiunea ,, Compuneri”, organizat de liceul ,,Hercules”, Băile -Herculane, Inspectoratul Şcolar Caraş - Severin, Casa Corpului Didactic, Caraş-Severin, Agenţia pentru protecţia mediului Caraş-Severin, Agenţia Parcului Naţional Domogled, - Valea Cernei - Băile Herculane
23) Petcu Emanuela a obţinut premiul al III-lea la concursul ,,Festivalul Legendelor locale – liant între trecut, prezent şi viitor, Concurs naţional pentru învăţământul preuniversitar”, ediţia a III-a, secţiunea ,, Legende”, organizat de liceul ,,Hercules”, Băile -Herculane, Inspectoratul Şcolar Caraş - Severin, Casa Corpului Didactic, Caraş-Severin, Agenţia pentru protecţia mediului Caraş-Severin, Agenţia Parcului Naţional Domogled, - Valea Cernei - Băile Herculane
24) Grecu Alina a obţinut premiul al III-lea la concursul ,,Festivalul Legendelor locale – liant între trecut, prezent şi viitor, Concurs naţional pentru învăţământul preuniversitar”, ediţia a III-a, Secţiunea ,,Legende” organizat de liceul ,,Hercules”, Băile -Herculane, Inspectoratul Şcolar Caraş - Severin, Casa Corpului Didactic, Caraş-Severin, Agenţia pentru protecţia Mediului Caraş-Severin, Agenţia Parcului Naţional Domogled, - Valea Cernei - Băile Herculane
25) 6 iunie 2009, Ionel Rusalin Tânjeleu, Diplomă, pentru creaţie literară acordată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi inovării din Centrul de Excelenţă literară din Berzovia judeţul Caraş-Severin, Ss Ministru şi Preşedintele comisiei prof. dr. Tudor Opriş, nr. 5157, 6 iunie 2009
26) 6 iunie 2009, Daciana Cărăbaş , Diplomă, pentru creaţie literară acordată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi inovării din Centrul de Excelenţă literară din Berzovia judeţul Caraş-Severin, Ss Ministru şi Preşedintele comisiei prof. dr. Tudor Opriş, nr. 5136, 6 iunie, 2009
27) 6 iunie 2009, Roxana Glăvan, Diplomă, pentru creaţie literară acordată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi inovării din Centrul de Excelenţă literară din Berzovia judeţul Caraş-Severin, Ss Ministru şi Preşedintele comisiei prof. dr. Tudor Opriş, 5139, din 6 iunie 2009
28) 6 iunie 2009, Nicole Cosma, Diplomă, pentru creaţie literară acordată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi inovării din Centrul de Excelenţă literară din Berzovia judeţul Caraş-Severin, Ss Ministru şi Preşedintele comisiei prof. dr. Tudor Opriş
29) 6 iunie 2009, Lăcrimioara Berţea, Diplomă, pentru creaţie literară acordată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi inovării din Centrul de Excelenţă literară din Berzovia judeţul Caraş-Severin, Ss Ministru şi Preşedintele comisiei prof. dr. Tudor Opriş
30) 19 iunie 2009, Lugoj, Glăvan Roxana, Festivalul de poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională, organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj, Premiul I şi premiul special al Bibliotecii din Lugoj,
31) 19 iunie 2009, Lugoj, Glăvan Roxana, Festivalul de poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională, organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj, Premiul special al Bibliotecii din Lugoj,
32) 19 iunie 2009, Lugoj, Cărăbaş Daciana, Festivalul de poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj, Premiul II
33) 19 iunie 2009, Lugoj, Cosmin Traleş, Premiul III, Festivalul de poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj,
34) 19 iunie 2009, Lugoj, , Tudor Valentin Ursu, Menţiune specială I, Festivalul de poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj,
35) 19 iunie 2009, Lugoj, Emanuela Petcu, Menţiune specială I, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj,
36) 19 iunie 2009, Lugoj, Şest Sara, Premiul III, Festivalul de poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj,
37) 19 iunie 2009, Lugoj, Andra Mădălina Plopeanu, Bumerangul amorului, p. 74, Menţiune specială II, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj,
38) 19 iunie 2009, Lugoj , Sebastian Bejan, Menţiune specială. III, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj
39) 19 iunie 2009, Lugoj, NICOLE LAVINIA COSMA, Caransebeş, Cenaclul ,,Săgetătorul”, Filiala Caraş-Severin, Menţiune specială I, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională , organizat de Biblioteca Municipală din Lugoj
40) iunie, 2009, Târgovişte, eleva Glăvan Roxana obţine premiul III la Concursul Naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea poezie
41) iunie, 2009, Târgovişte, eleva Petcu Emanuela obţine premiul III la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea proză scurtă
42) 30 iunie, 2009, Târgovişte, eleva Şest Sara obţine premiul III la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea poezie
43) 30 iunie, 2009, Târgovişte, elevul Traleş Cosmin obţine Menţiune la Concursul Naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea poezie
44) 30 iunie, 2009, Târgovişte, elevul Miron Liviu obţine premiul la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea proză scurtă
45) 30 iunie, 2009, Târgovişte, eleva Daciana Cărăbaş obţine Diploma de participare la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea poezie
46) 30 iunie, 2009, Târgovişte, elevul Bejan Sebastian obţine Diploma de participare la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea poezie
47) 30 iunie, 2009, Târgovişte, elevul Ursu Tudor Octavian obţine Diploma de participare la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea poezie
48) 30 iunie, 2009, Târgovişte, eleva Stepan Olivia obţine Diploma de participare la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea proză scurtă
49) 30 iunie, 2009, Târgovişte, eleva Grecu Alina obţine Diploma de participare la Concursul naţional ,,Tudor Muşatescu” organizat de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş şi Palatul Copiilor din Piteşti la secţiunea proză scurtă

La început. Gânduri pioase

Ar fi multe de făcut pe net pentru pasiunea noastră comună, arta. Ma gândesc la un blog la care toti care sunt legati de acţiunile mele să poată comunica. Dacă am un cerc de artă la Şcoala din Berzovia, Cercul ,, Mircea Sântimbreanu", apoi un cenaclu literar de elevi, care se numeşte Centrul naţional de Performanţă în literatură- filiala Caraş-Severin, mă gândesc la o societate culturală a celor care sunt legaţi prin fire nevăzute de Berzovia, căreia să-i zicem ,,Doru Popovici" sau ,,,,Berzovia din ochii copiilor". Doar aşa putem să continuăm ceea ce am început.Sunt multe realizări. Iată cercul ,,Mircea Sântimbreanu" a obţinut 50 de premii anul acesta. Centrul de performanţă a obţinut în 6 iunie 5 premii naţionale al elevilor: Ion Rusalin Tânjeleu, Roxana Glăvan, Daciana Cărăbaş de la Şcoala Berzovia şi Nicole Cosma şi Lăcrimioara Bercea de la Caransebeş, din grupul condus cu strălucire de doamna profesoară.... Cum Cristian Daniliuc este deja student la Arte rezultatele lui nu mai sunt cuantificabile acţiunilor mele. Cu strălucire a fost prezent în trei expoziţii colective şi l-am ajutat să organizeze o expoziţie personală. Ana Lienert este acum în postura de a avea o expoziţie personală, după ce a participat la o expoziţie colectivă din Germania. Mai Am în vedere reluarea relaţiilor cu Adalbert Gyuris, Georg Mezenrath, Gerald Dasinger, Emilian Roşculescu, etc... din Germania. Moştenirea literară a predecesorilor nu e deloc folosită, au mai rămas volume de la Cucu M. Murgu, Ioan Cârdu. Primăria de la Berzovia tace... Este ostilă oricăror iniţiative, în schimb pentru echipa de fotbal şcolară cheltuieşte cu nemiluita. Da, domnule, i-am bătut pe cei de la Măureni, dar după câte meciuri. e un proiect cultural, unde nu şi-a găsit loc o activitate de stimulare a creativităţii, montarea unei piese de teatru şi un recital de poezie în grai bănăţean. Noi avem cu ce ne mândri. La Berzovia am organizat o expoziţie în şcoală cu lucrările lui Cristian Daniliuc şi am două gazete de perete în care public performanţele elevilor, care sunt pe primul loc în ţară. Ca număr de premii.Aştept de la hani Wild sa participe şi ea la aceste dezbateri. A murit Viorel Grozav, vărul meu, care ducea o viaţă de poet vagabond, deşi era foarte bogat. Sculptorul Comisarschi a făcut 5 busturi din ghips ale lui Ion Chichere, pe care nimeni nu vrea să le toarne în metal. Organizaţia francofonă din Fizeş şi-a schimbat componenţa.Nu prea au auyit nici ei bine, dar acum nici atât. M-aş bucura să răspundeţi. Pe săptămîna viitoare... Scrieţi şi voi ideile voastre. Racolaţi prietenii care iubesc România, Banatul, Berzovia, acţiunile lui Călin Chincea.