sâmbătă, 3 iulie 2010

Paul Panescu, Bianca Mitronici

Spiritul tânăr la Galeria ,,Agora".

Paul Iulian Panescu și Bianca Mitronici fost oaspeții galeriei de artă ,,Agora” din Reșița prezentându-se în fața publicului reșițean cu o expoziție a cărei trăsătură definitorie este spiritul inovator, experimentalismul. Afirmația aparține lui Ioan Bobeică, președintele Filialei UAP din Reșița, care a prezentat și câteva date caracteristice ale devenirii profesionale ale celor doi artiști, foști absolvenți ai liceului ,,Sabin Păutza” din Reșița, studenți la Academia de Artă din Timișoara. Iulian Panescu este absolvent al cursului de masterat, iar Bianca Mitronici este studentă în anul al II-lea. Lucrările expuse de Iulian Panescu sunt concepute sub semnul experimentalismului care exploatează forma decorativă și transfigurarea acestei în miraj. Există și intenția exprimării simbolice asociate unei reprezentări fascinate, expansive din punct de vedere emoțional. Materialele folosite sunt diverse, precum și tehnicile de lucru: sfoara, spraiul de mașină, colajul, printul, intervenția asupra imaginii foto. Lucrările sunt așezate sub semnul porții și al ferestrei. E vorba despre întredeschiderea dinspre construit spre lumină, semn al reificării elementului concret, care devine semnificativ, purtător de emoție și viață. Obiectul artistic e o suprafață ce suportă segmentarea, așezând semnul vizual într-o suită imagistică semnificativă. Elementele de pornire sunt cele geometrice, esențiale și frumoase prin perfecțiunea lor abstractă. Cercul, pătratul, dreptunghiul și expansiunea lor în volum, sfera, cubul, paralelipipedul. În această riguroasă perspectivă lumea este un spațiu supus segmentării, ambalări, decupării spre a fi așezată, spre a umple aceste forme sublime, imaginare, care astfel împlinite devin fascinate. Fereastra deschide o lume împodobită de lumină, dar și de imaginația fantastă a artistului. Sunt intervenții asupra vieții ce devine constituentul subiectiv, abisal al operei de artă.
Bianca Mitronici exprimă aceeaşi disponibilitate spre armonie și fascinare artistică, dar de cealaltă parte a cortinei. Dacă Iulian Panescu concepe imaginea dinspre lumea geometriei perfecte, de la formă spre extaze, Bianca pornește dinspre lumea pasională către spre forme. Tema propusă este muzică și pictură, translația dinspre emoția pură spre formă. Emoția își caută elementele plastice de întrupare. Punctul, pata de culoare, linia se organizează simfonic într-o disponibilitate empatică spre formele suave al înfloririi, ale unei primăveri perpetue. Trăirea pătimașă își găsește imaginea în bucuria vieții în descoperirea spectacolului gracil al florii, al luminii condensate în bucurie vegetală. Expoziția, cu o tentă eseistică, este încă un pas într-o devenire artistică generoasă și nobilă ce deschide drumul spre deplina împlinire a condiției de artist.